septembrie 29, 2009

Opera in Franta

Jean Baptiste Lully

Introdusa la curtea regilor Frantei, opera devine o intruchipare perfecta a principiilor impuse in arta de monarhia absoluta si principala distractie importata de la italieni se schimba dupa chipul si asemanarea noilor stapani. Opera italiana este introdusa la curtea Frantei de Mazarin care ii invita pe Francesco Cavalli si Luigi Rossi sa-si reprezinte lucrarile la Paris. Barberini, persecutat de noul papa se instaleaza cu toata trupa lui de opera la Paris, astfel italienii reusesc sa sadeasca in Franta, germenele operei.
Au trecut insa ceva ani pana cand poetul Pierre Perrin (1620-1675) in asociere cu compozitorul Robert Cambert (1628-1677) reprezinta in 1659 la Issy, langa Paris, o „Pastorala” pe care o intituleaza „Prima comedie franceza cu muzica, reprezentata in Franta”.
Regele Ludovic al XIV-lea ii permite lui Perrin sa infinteze un teatru de opera la Paris. La 3 martie 1671 noul teatru isi deschide portile, cu „Pomone” de Perrin si Cambert. Desi succesul a fost mare, incasarile nu s-au ridicat la asteptarile lui Perrin, astfel ca acesta, plin de datorii ajunge la inchisoare, iar Cambert se refugiaza la curtea Angliei unde in 1677 este asasinat. Pe ruinele acestor doi mari curajosi se ridica nimeni altul decat Lully.
Giovanni Battista Lulli (1632-1687) a fost adus la 13 ani la Paris, ca paj al domnisoarei de Montpensier si a devenit Jean Baptiste Lully. El a fost la inceputul carierei sale, instrumentist in marea „ceata de douazeci si patru de violonisti ai regelui” (la bande des vingt-quatre violons du Roi), care canta la dineurile, receptiile si balurile de la curte. In acelasi tip Lully scria balete, era actor si dirija orchestra.
In 1661 a fost numit superintendent al muzicii regelui; aceasta functie i-a asigurat o pozitie–cheie in viata artistica. Din 1672 – data inaugurarii noului teatru – si pana la moartea sa survenita in 1687, Lully a dat la iveala si a reprezentat in fiecare an cate o noua opera proprie.
Meritul principal al lui Jean-Baptiste Lully consta in faptul ca, desi italian, nu a transpus in tocmai, la Paris, opera din tara sa natala, ci a stiut sa-si insuseasca pe deplin spiritul francez. El nu da de altfel lucrarilor sale titlul de opera, ci acela de „tragedii lirice puse in muzica”, aratand prin aceasta ca se inspira din limbajul si stilul dramatic al unor mari tragedieni ai epocii, creatori ai dramei franceze clasice, cum sunt Corneille si Racine.
Lully a scris in jur de treizeci de opere, majoritatea in colaborare cu libretistul Philippe Quinault (1635-1688). „Cadmus si Hermione”, prima sa opera in adevaratul sens al cuvantului, reprezentata in 1673 pe scena noului teatru al lui Lully, „Teseu”(1675), una din cele mai cunoscute opere, „Atys”(1676), „Bellerophon”(1679), „Armida”(1686) si altele.
Intuind gustul aristrocratiei franceze si mai ales al „regelui soare” – Ludovic al XIV-lea, Lully introduce in operele sale dansul, intrerupand desfasurarea actiunii pentru a introduce suite de dans constituit din gavote, menuete, chaccone, suite care vor deveni lucrari orchestrale de sine statatoare.
Lui Lully i se datoreaza consolidarea „uverturii franceze” care s-a raspandit in acea vreme in toata Europa. Aceasta era constituita dintr-un „largo” plin de noblete, caruia ii urma un „allegro” in stil fugat si a treia sectiune cu o miscare potolita, de obicei un menuet lent sau un alt dans asemanator.
Prin contributia lui Lully, opera devenise cea mai raspandita forma dramatica in Franta.

Un comentariu:

piticu spunea...

Salutare.Am si eu un site de Bancuri glume si culmi, si anume http://culmi.blogspot.com si daca vrei sa faci un link exchange cu mine te rog sa vizitezi http://culmi.blogspot.com/2009/07/schimb-de-link-uri.html sau sa imi dai un add pe mess la id rfi_scan .Mersi frumos.O zi buna