ianuarie 07, 2010

Vincenzo Bellini (Catane, 1801 – Puteaux, 1835)

Si-a desavarsit studiile la Conservatorul din Neapole. Inca elev, Bellini a scris opera „Adelson e Salvini”(1825), a carei perfectiune formala a facut sa fie privit inca de pe atunci ca succesor al lui Rossini.
Teatrul „San Carlo” din Neapole i-a comandat in 1826 „Bianca e Fernando” iar „Scala” din Milano „Piratul” in 1827, pe un poem de Felice Romani, libretistul italian cu cel mai mare renume in epoca. Urmeaza apoi „La straniera” (Milano, 1829), „Zaïra” (Parma, 1829), „I Capuleti e i Montecchi” (Venetia, 1830) si la Milano in 1831 „Somnambula” si „Norma” la succesul carora a contribuit considerabil soprana Giuditta Pasta.
Dupa premiera operei „Beatrice di Tenda” (1833), Bellini a parasit Italia, s-a stabilit la Paris, unde, sub aripa protectoare a lui Rossini, intra in relatii in special cu Chopin si scrie pentru Teatrul italian „Puritanii” (1835).
A murit la putin timp dupa aceea.
La confluenta unei arte inca aristocratice si a veritabilei lansari a romantismului, Bellini a realizat prin creatia sa uniunea perfecta intre frumusetea clasica si tema exaltarii eroului sau mai frecvent a eroinei condamnati de soarta.







Niciun comentariu: