iulie 29, 2010

„The Girl of the Golden West” („La fanciulla del west”)Puccini


Dupa insuccesul cu „Madama Butterfly” Puccini devine mai circumspect si mai exigent cu sine insusi, astfel ca urmatoarele opere apar intr-un ritm mai lent, unele dintre ele marcand vizibile tatonari si cautari, mai putin in directia redimensionarii si reevaluarii mijloacelor de expresie (melodie, armonie, procedee simfonice) cat mai ales in alegerea subiectelor si tratarea lor din punct de vedere dramaturgic.
In acea perioada Puccini era casatorit cu Elvira Gemignani, vaduva unui negustor din Lucca, cu care compozitorul a avut un fiu, Antonio, nascut in 1896. Familia a trait pana in 1921 in casa din Torre del Lago pe care Puccini a achizitionat-o in 1891.









Cand Puccini a mers in America in 1907 pentru a fi prezent la repetitiile si premierile a patru dintre operele sale, la Metropolitan, era in cautarea unui nou subiect pentru urmatoarea sa opera asa ca a profitat de situatie si a mers sa vada cateva piese inclusiv trei ale lui David Belasco printre care si „The Girl of the Golden West”(Fiica vestului de aur). Povestea vestului l-a impresionat pe Puccini, iar dupa ce prietena sa Sybil Seligman i-a tradus-o in limba italiana, compozitorul s-a hotarat sa o foloseasca drept subiect pentru noua sa opera. In acea vreme unul dintre vechii sai libretisti, Giuseppe Giacosa, murise iar cu celalalt, Luigi Illica, se certase. Asta l-a facut pe Puccini sa angajeze un nou colaborator, Carlo Zangarini. Cu toate acestea Zangarini a scris doar doua acte astfel ca Puccini a trebuit sa-i ceara ajutorul lui Guelfo Civinini, care a scris al treilea act conform sugestiilor date de compozitor si a revazut tot ceea ce scrisese Zangarini. Muzica a fost gata in iulie 1910, iar Puccini si fiul sau Antonio, au plecat la New York pentru premiera, care a fost un mare succes.
Si totusi aceasta opera, drama in trei acte, considerata de Puccini drept una dintre cele mai reusite creatii ale sale, nu s-a impus si asta datorita dramaturgiei modeste si a situatiilor scenice mai putin interesante. Nu doar dramaturgia ci si muzica acestei opere dezvaluie o slabire a inspiratiei melodice, cu toate ca unele pagini sunt realizate in stilul caracteristic puccinian (partitura eroinei principale si cea a lui Dick Johnson), alaturi de unele intonatii specificie cantecelor spirituale ale negrilor ce au determinat obtinerea unor armonii noi, indraznete.









„La fanciulla del west” este o opera in care abunda corurile barbatesti (mai ales in actele extreme) intr-o tratare polifonica, maiestrita, o opera cu doar doua roluri feminine (Minnie si Wewke), opera in care partida simfonica se individualizeaza, aproape detasat, de muzica vocala conceputa intr-un stil melodic cvasi-parlando; deci o opera cu numeroase calitati, dar cu un destin vitreg, aparitiile sale fiind destul de rare.






Niciun comentariu: