iulie 27, 2010

Madama Butterfly - Puccini


Urmatoarea opera a lui Puccini este „Madama Butterfly”. Impresionat de piesa lui David Belasco, pe care Puccini a vazut-o la Londra in 1900, compozitorul le trimite lui Illica si Giacosa o traducere a acesteia, cu care l-a convins pe Ricordi sa-si asume proiectul. Munca a fost complicata de problemele de sanatate ale lui Giacosa din mai 1901 si de accidentul de automobil in care a fost implicat Puccini, in 25 februarie 1903. Compozitorul a fost retinut intr-un scaun cu rotile timp de opt luni si dupa aceea a fost diagnosticat cu diabet. Compozitorul devenea din ce in ce mai interesat de Japonia, a vorbit chiar si cu sotia ambasadorului Japoniei despre cantecele traditionale japoneze, si cu actritele venite in turneu in Milano, despre comportamentul lui Butterfly. Cu toate acestea, opera in care compozitorul credea ca a gasit subiectul ideal, pe care il va transpune muzical in cea mai desavarsita realizare, a insemnat cel mai rasunator insucces cunoscut in opera italiana din cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea.
Puccini a spus:
„A fost o adevarata linsare. Acei canibali nu au ascultat nici o singura
nota. Ce orgie oribila intre oameni nebuni si beti de dusmanie! Dar Butterfly a
mea nu va muri. Este cea mai profunda si fantezista opera pe care am
creat-o”.
Imediat dupa premiera Puccini si libretistii sai au revizuit intreaga opera. Al doilea act a fost impartit in doua iar unele detalii eliminate din primul.
„Nu-mi ascult cu placere operele − spunea Puccini − in afara de ultimul act din . Cio-Cio-San este insa o exceptie: ma incanta si ma intereseaza de la
inceput pana la sfarsit. Este cea mai moderna dintre operele mele”.
Cea mai moderna dar si cea mai tandra, senzuala, pura si mareata in tristetea ei, o poveste de iubire zdrobita de prejudecati.
Ceea ce l-a atras cel mai mult pe Puccini a fost integritatea morala a personjului principal, micuta japoneza Cio-Cio-San, care ii oferea posibilitatea sa creeze o noua eroina de opera − cea mai apropiata de sensibilitatea, de psihologia si de conceptiile sale despre viata si ... iubire.
Puccini a reusit sa contureze muzical atat de realist, sensibil si emotionant in frumusete si puritate melodica, chipul eroinei sale, delicata si fragila, dar demna si curajoasa in fata deznadejdii sale. Foarte bogata in desfasurari melodice, alcatuita din succesiuni motivice nedezvoltate, dar intr-o desfasurare continua, opera „Madama Butterfly” se impune prin originalitatea rezolvarii conflictului dramatic prin coloritul local, prin dramaturgia data de utilizarea leit-motivelor. Puccini realizeaza in „Madama Butterfly” cea mai perfecta simbioza intre text si muzica, pe care o concepe simfonic, in combinatii timbrale si armonice moderne, in concordanta cu trairile personajelor. El reuseste sa creeze pagini muzicale de o intensa vibratie si emotie ca de plida: duetul Pinkerton-Butterfly (de la sfarsitul actului intai),


aria lui Cio-Cio-San (de la inceputul actului al doilea) ,

aria de ramas bun a lui Pinkerton (din actul al treilea) ,


duetul Cio-Cio-San−Suzuki si aria aceleiasi Cio-Cio-San (de la sfarsitul actului al doilea) ,


pagini muzicale de o subtila nuantare, ce n-au fost observate la premiera de la Milano, din 17 februarie 1904, dar care odata cu trecerea anilor si-au relevat frumusetea, facand din „Madama Butterfly” o mare capodopera a teatrului liric.

Niciun comentariu: