octombrie 14, 2010

DRAMATURGIA SI SCENA IN OPERA LUI PUCCINI

Dramaturgia lui Puccini are multe in comun cu tehnica povestirilor scurte. Intriga se dezvolta intotdeauna clar si logic, aratand un punct de plecare, un mijloc si un sfarsit foarte clar. Linia povestirii a fost pentru Puccini principalul atuu in a conduce si retine atentia spectatorilor, vrand intotdeauna ca aceasta sa fie directa si simpla astfel incat actiunea si motivatiile sale sa ramana, pe cat posibil, justificate de la sine.
El a insistat pe ceea ce a numit „l’evidenza della situazzione” , care i-ar fi permis spectatorului sa urmaresca drama chiar si fara sa inteleaga intru totul cuvintele. Acesta a fost unul dintre criteriile supreme cand, in cautarea constanta a unui subiect corespunzator, el a vazut productii ale unor piese jucate intr-o limba straina ca „Madama Butterfly” si „Tosca” .
Puccini a vrut sa administreze la maxim materialul dramatic astfel incat, cu exceptia operei „Boema”, subcapitolele din piesa originala sa fie eliminate iar detaliile istorice sau locale sa fie reduse daca ele nu serveau pentru o atmosfera particulara. Aceasta preocupare pentru a comprima si a concentra, a avut drept rezultat rapida desfasurare a dramei si tensiunii ferme a montajului.
Odata ce actiunea incepe, intr-o opera pucciniana,apare o intarziere sau o imprastiere a interesului, suspansul si surpriza sunt produse de incidente aparute la timp si catastrofe care se apropie cu lovituri rapide. Si totusi in preocuparea compozitorului de a dobandi concentrarea maxima, cand si cand marcheaza momentul.
El comprima peste masura si/sau musamalizeaza detaliile naratiunii pentru a convinge in intregime motivatia personajelor. El nu a fost singur in asta; comprimarea peste masura a fost de asemenea punctul slab in dramaturgia de inceput si mijloc a lui Verdi.
Cinci din operele lui Puccini respecta elementele clasice ale actiunii, timp si spatiu − un imponderabil dar important factor care contribuie uluitor la efectul de concentrare al spectacolului. In „Tosca” si „Turandot” actiunea se petrece de-a lungul a douazeci si patru de ore; in „Triptic” forma de un act al episodului il sileste pe compozitor sa adere strict la elementele clasice. Fiecare episod dureaza mai putin de o ora sa fie executat, si totusi fiecare este atat de bine construit incat el reprezinta versiunea prescurtata a intregii lucrari: opera in trei acte cu expozitie, dezvoltare si deznodamant.
Darul lui Puccini ca om al teatrului include ce poate multi dramaturgi ar invidia si ceea ce doar cativa compozitori de opera au detinut. Aceasta este ceea ce francezii numesc „l’optique du théatre” un ochi pentru purul efect vizual al scenei.
„Fii rezervat cu cuvintele si incearca sa faci incidentele clare si stralucitoare mai degraba ochiului decat urechii” i-a scris Puccini lui Adami in legatura cu „Turandot”.
Fiecare opera a lui Puccini contine cel putin o scena izbitoare, ca o etapa a spectacolului, cum ar fi actul imbarcarii in „Manon Lescaut” sau cortegiul funerar al lui Liù in actul trei din „Turandot”. Aceste scene, in consecinta inflacareaza imaginatia particulara si puternica a compozitorului.
Din acest simt al evidentului cat si al mijloacelor dramatice, se tragea predilectia lui Puccini pentru jocul mut (mima), in aceasta el s-a bazat aproape in totalitate pe ceea ce se intampla pe scena. Un exemplu pentru acest joc mut este scena tacuta care urmeaza uciderii lui Scarpia din „Tosca” si de sosirea si plecarea matusii in „Suor Angelica”. De asemenea Puccini foloseste cu mare pricepere pauzele dramatice, in special momentele de inalta tensiune, unde obtine un efect mult mai mare decat l-ar putea exprima cuvintele sau muzica. Puccini a numit aceasta „musica sottintesa” (muzica subinteleasa). Prin aceasta el a urmat remarca lui Verdi: „sunt momente cand in teatru poetii si compozitorii trebuie sa aiba talentul de a scrie nici muzica nici poezie”.
Pe langa asta, el a fost foarte constient ca o opera, oricat de dramatica, nu inseamna toata doar actiune, miscare si conflict, ci ea trebuie sa aiba momentele sale statice si de repaus.
Puccini se situeaza cu mult deasupra lui Mascagni, Leoncavallo, Giordano, Cilea si alti contemporani ai sai, datorita puterii sale superioare de imaginatie (melodia), perspicacitatea sa in ceea ce priveste structura muzicala si dramatica, in simtul sau foarte dezvoltat de a face o relatie intre cuvinte si muzica.

Un comentariu:

nideleacristian spunea...

Buna ziua.
Ma numesc Cristian, administratorul directorului web www.siteuri-web.ro

Va propun un schimb de link-uri. Va pot promova blogul prin introducerea lui la rubrica Parteneri, in cadrul directorului.

In schimb as dori sa plasati la dvs. in blogroll urmatorul link:

Titlu - Cazare Predeal
url - http://www.e-statiuni.ro/cazare-predeal.html

Daca sunteti de acord, va rog sa ma contactati la nideleacristian@gmail.com cu detaliile link-ului dorit de dvs